
Într-un context în care investițiile publice în infrastructura majoră — drumuri, poduri, căi ferate, baraje și structuri speciale — se află în prim-plan, APMGS atrage atenția asupra unei vulnerabilități critice care poate afecta siguranța și durabilitatea proiectelor: tratarea monitorizării geotehnice și structurale ca simplă formalitate administrativă.
„În numeroase proiecte, cerințele asociate monitorizării sunt insuficient definite, formulate generic sau tratate ca o obligație formală. Această abordare generează riscuri semnificative și conduce la rezultate sub nivelul de calitate necesar pentru investiții de interes public major”, transmite APMGS.
Pentru asociație, Cerințele Beneficiarului nu sunt simple clauze contractuale, ci instrumentul prin care beneficiarul public stabilește nivelul minim de calitate acceptat, obiectivele tehnice și responsabilitățile asumate pe întreg ciclul de viață al construcției.
De la formalitate administrativă la responsabilitate tehnică reală
APMGS subliniază că, în multe proiecte de infrastructură, monitorizarea este definită vag sau tratată ca opțională. Consecințele sunt serioase:
- selectarea unor soluții minimale, exclusiv pe criteriul prețului;
- sisteme de monitorizare subdimensionate sau incomplete;
- abordare reactivă, în locul uneia preventive;
- lipsa datelor relevante pentru decizii tehnice informate.
În aceste condiții, monitorizarea își pierde rolul de instrument de prevenție și management al riscurilor și devine o bifă procedurală fără impact real asupra siguranței construcției.
De aceea, APMGS insistă ca cerințele privind monitorizarea să fie stabilite clar, detaliat și obligatoriu încă din faza de ofertare.
De ce contează Cerințele Beneficiarului
Cerințele bine formulate au un impact direct asupra întregului proces:
- Proiectare de calitate, prin alegerea unor soluții corelate cu riscurile reale ale amplasamentului;
- Supervizare eficientă, bazată pe criterii tehnice verificabile;
- Execuție controlată, cu sisteme de monitorizare funcționale și fiabile;
- Exploatare sigură, susținută de date relevante pentru decizii în timp real.
Experiența recentă din proiectele publice din România arată că lipsa sau ambiguitatea cerințelor conduce frecvent la:
- monitorizare fără valoare preventivă;
- dificultăți majore în exploatare;
- gestionare deficitară a situațiilor de risc;
- costuri suplimentare generate de intervenții corective ulterioare.
Cerințe clare, măsurabile și verificabile
Pentru a corecta aceste disfuncționalități, APMGS recomandă ca autoritățile publice, în calitate de beneficiari, să includă explicit în documentațiile de achiziție:
- cerințe tehnice minime clare și măsurabile;
- standarde de calitate sub care nu se poate coborî, indiferent de presiunea costurilor;
- obiective de monitorizare corelate cu comportarea reală a construcției;
- responsabilități explicite privind interpretarea datelor;
- definirea pragurilor, nivelurilor de alertă și a măsurilor asociate.
Astfel, beneficiarul public devine actor activ în gestionarea riscurilor geotehnice și structurale, nu doar un receptor pasiv al unor rapoarte formale.
Cerințele beneficiarului – filtru împotriva non-calității
Un mesaj-cheie al APMGS este că cerințele beneficiarului funcționează ca un filtru de non-calitate încă din faza de achiziție publică. Ele:
- elimină dumpingul tehnic și financiar;
- descurajează soluțiile superficiale;
- încurajează concurența bazată pe competență și performanță reală.
Contrar percepției că astfel de cerințe ar crește costurile proiectelor publice, APMGS argumentează că ele reduc riscurile globale și costurile pe termen lung, prin evitarea intervențiilor corective costisitoare și a degradării premature a construcțiilor.
Apel la responsabilitate instituțională
În final, APMGS face un apel ferm către autoritățile publice să trateze monitorizarea geotehnică și structurală ca parte integrantă a siguranței construcțiilor, nu ca o formalitate contractuală.
Definirea clară a Cerințelor Beneficiarului este:
- o obligație tehnică;
- un act de responsabilitate instituțională;
- o garanție a siguranței utilizatorilor infrastructurii.
Într-o Românie care își dorește infrastructură sigură, durabilă și eficientă, dialogul real între beneficiari, proiectanți, constructori și specialiști în monitorizare este esențial pentru transformarea monitorizării geotehnice dintr-o obligație formală într-un instrument real de prevenție și siguranță publică.