Industria construcțiilor continuă să fie principalul pol de atracție pentru forța de muncă extracomunitară, pe fondul unui deficit structural care depășește constant 600.000 de persoane la nivel național. În acest context, contingentul de 100.000 de avize de muncă aprobat de Guvern pentru 2025 – considerat de Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM) un prag minim – ar trebui menținut cel puțin și în 2026, pentru a evita blocaje majore în proiectele de infrastructură și construcții.

În paralel, birocrația și termenele lungi din procedurile de imigrare fac ca un muncitor străin să ajungă efectiv pe șantier la aproximativ 12 luni de la recrutare, ceea ce reduce semnificativ predictibilitatea pentru companii. Modificările legislative aflate în pregătire, care vizează digitalizarea completă a procesului și eliminarea avizului de muncă, ar putea reduce aceste termene la jumătate și ar crea un cadru mult mai funcțional pentru angajatori.

În interviul de mai jos, Romulus Badea, președintele PIFM, explică de ce forța de muncă străină rămâne critică pentru construcții și în 2026 și ce schimbări sunt necesare pentru ca România să poată susține ritmul investițiilor.

Construcțiile, principalul beneficiar al forței de muncă extracomunitare

În primele opt luni ale anului 2025, cererea pentru muncitori străini a menținut trendul ridicat din 2024. Construcțiilerămân domeniul cu cea mai mare absorbție de forță de muncă extracomunitară, cu aproximativ 41.000 de angajați, urmate de industria prelucrătoare (38.700) și sectorul HoReCa (aproape 28.500).

Deși nu există o defalcare detaliată pe sub-segmente, datele și experiența din piață indică faptul că marile proiecte de infrastructură au concentrat cea mai mare parte a acestor angajări. Lipsa personalului calificat afectează direct ritmul lucrărilor, costurile și respectarea termenelor contractuale.

Birocrația, principalul obstacol pentru companii

Potrivit PIFM, procesul de imigrare rămâne excesiv de birocratic, implicând volume mari de documente – inclusiv informații deja deținute de instituțiile statului – și termene de procesare foarte lungi. În 2025, durata medie de la recrutare până la intrarea efectivă în muncă a unui lucrător extracomunitar a ajuns la aproximativ un an.

Această situație afectează sever capacitatea companiilor de a planifica resursele umane și de a răspunde rapid cerințelor din piață, într-un context economic deja caracterizat de incertitudine și presiuni financiare.

Contingentul de 100.000 de lucrători – minimul necesar, nu un surplus

Pentru 2025, Guvernul a stabilit un contingent de 100.000 de noi avize de muncă, nivel pe care PIFM îl consideră strict necesar și pentru 2026. Datele ANOFM arată că deficitul de forță de muncă a depășit constant 600.000 de persoane în ultimii trei ani, iar piața internă nu are capacitatea de a acoperi acest gol, nici măcar într-un scenariu de încetinire economică.

În sectoare strategice precum construcțiile, întârzierile generate de lipsa personalului pot bloca investiții majore și pot genera efecte în lanț asupra economiei. Din această perspectivă, menținerea contingentelor ridicate trebuie privită ca o măsură de stabilitate economică, nu ca o soluție temporară.

Cooperarea cu autoritățile: progrese punctuale, dar fără sistem integrat

Autoritățile au depus eforturi pentru a face față volumului mare de solicitări – de exemplu, Inspectoratul General pentru Imigrări a introdus zile suplimentare de lucru pentru accelerarea unor proceduri. Totuși, lipsa unui sistem informatic integrat între instituții (MAI, ANOFM, ITM, IGI) continuă să genereze întârzieri și suprapuneri inutile de documente.

PIFM subliniază necesitatea digitalizării și a unui dialog constant cu mediul de afaceri, astfel încât procedurile să fie adaptate realităților din piață și să reducă presiunea atât asupra companiilor, cât și asupra instituțiilor publice.

Reforma legislativă: șansa reducerii la jumătate a termenelor

În prezent, sunt analizate modificări majore ale legislației privind imigrarea, inclusiv eliminarea avizului de muncă și dezvoltarea unei platforme digitale gestionate de Ministerul Afacerilor Interne. Proiectul ar urma să intre în transparență decizională până la finalul anului, iar autoritățile estimează reducerea cu până la 50% a duratei procesului de recrutare.

Pentru sectorul construcțiilor, o astfel de reformă ar putea face diferența dintre proiecte livrate la timp și șantiere blocate din lipsă de personal.

Țările de origine și tendințe noi în recrutare

În prezent, majoritatea muncitorilor extracomunitari provin din Nepal, Sri Lanka, India și Filipine. În paralel, se observă o diversificare a surselor, cu interes crescut pentru Asia Centrală, Orientul Mijlociu și unele state africane, regiuni care oferă candidați cu experiență în construcții și disponibilitate pentru contracte pe termen lung.

Integrare, etică și responsabilitate

PIFM subliniază că rolul agenților de recrutare nu se încheie odată cu sosirea muncitorului în România. Integrarea profesională și socială, medierea relației cu angajatorul și prevenirea abuzurilor sunt responsabilități asumate constant de membrii patronatului. Organizația a reacționat public ori de câte ori au apărut mesaje discriminatorii și a derulat campanii de informare pentru angajatori.

Mesaj pentru 2026: planificare sau blocaj

Pentru anul viitor, PIFM transmite un mesaj ferm companiilor din construcții: planificarea riguroasă a recrutării devine esențială. Într-un context cu posibile restricții suplimentare și proceduri încă greoaie, angajatorii vor trebui să aloce bugete adecvate, să își anticipeze nevoile și să comunice constant cu autoritățile, prin intermediul organizațiilor patronale.

Concluzia este clară: fără muncitori străini, șantierele României nu pot funcționa nici în 2026, iar modernizarea cadrului legislativ și administrativ rămâne o condiție-cheie pentru continuitatea investițiilor.