Acest articol analizează posibilitatea de atacare în contencios administrativ a planurilor urbanistice zonale (PUZ), în lumina Deciziei nr. 12/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a calificat PUZ-urile drept acte administrative normative. Sunt analizate implicațiile juridice ale modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 151/2019, care a stabilit un termen de prescripție de 5 ani pentru atacarea PUZ-urilor.
Pe 28 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 12/2021 în cadrul unui recurs în interesul legii (RIL), clarificând natura juridică a hotărârilor consiliilor locale prin care sunt aprobate PUZ-urile. Instanța supremă a stabilit că aceste hotărâri au caracter de acte administrative normative, chiar și atunci când sunt inițiate de persoane fizice sau juridice pentru proiecte individuale.
Această calificare generează consecințe juridice importante. În primul rând, actele administrative normative intră în vigoare la data publicării și nu la data comunicării către o persoană anume. În al doilea rând, acestea nu mai pot fi contestate prin excepția de nelegalitate în cadrul altor litigii. Verificarea legalității se poate face doar printr-o acțiune directă în anulare, conform prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Deși această lege permite atacarea actelor normative oricând, în cazul PUZ-urilor intervine o excepție. Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, modificată prin Legea nr. 151/2019, impune un termen de 5 ani de la data aprobării PUZ-urilor pentru inițierea unei acțiuni în anulare.
Astfel, persoanele vătămate de conținutul unui PUZ se află într-o situație juridică particulară. Coroborarea între decizia ICCJ și prevederile legale conduce la concluzia că un PUZ poate fi atacat doar în acest termen de 5 ani. În plus, odată calificat ca act normativ, PUZ-ul nu mai poate fi contestat printr-o excepție de nelegalitate într-un proces conex, chiar dacă această cale este, teoretic, imprescriptibilă.
Decizia ICCJ nr. 12/2021 aduce, așadar, claritate într-un domeniu marcat până atunci de interpretări și practici judiciare neunitare. Totuși, aplicarea acestei decizii poate limita drepturile celor afectați, în condițiile în care se impune respectarea strictă a termenului de 5 ani de la aprobarea PUZ-ului, contrar principiului general potrivit căruia actele normative pot fi atacate oricând.
Propunere de lege ferenda
Având în vedere aceste limitări, o posibilă direcție de reformă legislativă ar fi modificarea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, excepția de nelegalitate ar putea fi admisă și în cazul actelor administrative normative pentru care legi speciale – cum este cazul PUZ-urilor – stabilesc un termen de prescripție expres pentru acțiunea în anulare.
O astfel de modificare legislativă ar permite exercitarea unui control de legalitate constant asupra unor acte normative care au efecte juridice pe termen lung și care afectează un număr mare de cetățeni. În același timp, ar contribui la consolidarea principiului statului de drept, asigurând protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor afectate de prevederile PUZ-urilor.
Această reformă ar reprezenta un pas important în direcția unei justiții administrative mai echilibrate, în care accesul la controlul legalității nu este restricționat prin termene rigide atunci când este vorba de acte cu impact colectiv și de durată.
