Emisiile generate de industriile europene mari consumatoare de energie au scăzut cu 42% în ultimii douăzeci de ani, însă progresele au stagnat recent. Costurile externe, în principal legate de sănătate, rămân foarte ridicate.

Poluarea produsă de marile industrii europene ajunge la 73 de miliarde de euro anual, arată un raport recent al Agenției Europene de Mediu. Deși s-au făcut pași importanți pentru reducerea emisiilor, în ultimii zece ani ritmul acestor progrese a încetinit vizibil, ceea ce afectează obiectivele de decarbonizare și combatere a schimbărilor climatice. Acest fenomen are consecințe directe asupra sănătății publice, dar și asupra biodiversității și calității aerului în Uniunea Europeană.

Lanțurile economiei depind de aceste industrii

Industriile cu consum mare de energie sunt vitale pentru economia Uniunii Europene. Ele asigură materiale de bază pentru numeroase domenii, inclusiv pentru dezvoltarea tehnologiilor verzi, securitatea energetică și comerțul internațional. Aceste sectoare, precum industria siderurgică, producția de ciment și industria chimică, reprezintă piloni esențiali ai lanțului valoric industrial european.

„Industriile mari consumatoare de energie” includ: fier și oțel; ciment și var; aluminiu; celuloză și hârtie; sticlă și argilă; produse chimice.

Aceste sectoare folosesc peste 60% din energia totală consumată de industrie. Dependența de energie le-a afectat puternic competitivitatea în timpul crizei energetice, accentuând probleme precum cererea slabă și supraproducția la nivel global, mai ales în oțel. Eficiența energetică scăzută și costurile ridicate cu energia electrică au dus la o presiune suplimentară pe piețele europene, afectând exporturile și balanța comercială.

Un aspect cheie este prețul energiei electrice, care în UE este de două până la patru ori mai mare decât la principalii parteneri comerciali. Pe lângă acest dezavantaj, costurile poluării generate rămân la cote ridicate, iar taxarea carbonului și sistemul EU ETS (Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii) influențează decisiv competitivitatea acestor industrii.

Cifrele care arată unde se pierd cei mai mulți bani

Sectorul mineralelor nemetalice – ciment, var, sticlă și ceramică – are cea mai mare contribuție la costurile externe, cu 31% din totalul de 73 de miliarde de euro pe an. Urmează metalele feroase, cum ar fi oțelul, cu 24%, și industria chimică, cu 19%. Aceste industrii sunt responsabile pentru o mare parte a emisiilor de dioxid de carbon și poluanți atmosferici.

Dioxidul de carbon (CO2) generează 58% din aceste costuri, iar dioxidul de sulf (SO2) adaugă încă 11%. Cele mai mari surse de poluanți se regăsesc în industria fierului și oțelului, iar producția de ciment este principalul emitent de oxizi de azot și oxizi de sulf. Impactul asupra mediului include, pe lângă efectele asupra sănătății, și deteriorarea ecosistemelor și a resurselor naturale.

Scăderi mari, dar drumul se oprește brusc

Potrivit Agenției Europene de Mediu, emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din aceste industrii au scăzut cu 42% în ultimii 20 de ani. Ponderea lor din totalul emisiilor UE a scăzut ușor, de la 16% la 14%. Aceste reduceri au fost posibile prin modernizarea tehnologiilor și implementarea unor politici de mediu mai stricte, dar și datorită utilizării surselor de energie regenerabilă.

Cele mai mari reduceri s-au înregistrat în industria chimică, urmată de aluminiu și celuloză și hârtie, unde emisiile aproape s-au înjumătățit. În ultimii doi ani s-a observat o scădere mai accentuată a emisiilor de GES și poluanți, în special în sectoarele aluminiu, celuloză și hârtie și chimic, datorită investițiilor în eficiență energetică și tehnologii curate.

Totuși, raportul arată că în ultimul deceniu reducerea emisiilor aproape s-a blocat. Deși au existat fluctuații anuale, tendința generală a fost de stagnare. Pentru a face progrese suplimentare, e nevoie ca legislația de mediu să fie aplicată pe deplin, iar procesele cu emisii mari să fie transformate radical, fără a pierde din vedere obiectivele de competitivitate ale UE și necesitatea tranziției către o economie circulară.

Transformări care pot schimba cursul industriei

Renunțarea la aceste industrii nu este o opțiune, fiind esențiale pentru economie și pentru tranziția spre energie verde. Soluția rămâne modernizarea prin tehnologii noi și creșterea eficienței energetice, precum și utilizarea hidrogenului verde și a captării și stocării carbonului (CCS).

Inițiativa „Clean Industrial Deal” vine cu un cadru strategic pentru susținerea decarbonizării și a trecerii către economie circulară în aceste sectoare cheie. Sunt necesare investiții în tehnologii moderne, materii prime alternative și aplicarea strictă a normelor de mediu, pentru a reduce amprenta de carbon a industriei europene.

Țintele climatice ambițioase ale Uniunii Europene și presiunea concurenței globale obligă industria să caute echilibrul dintre reducerea rapidă a emisiilor și păstrarea competitivității pe piața mondială. Acest lucru presupune parteneriate public-private și acces la finanțare europeană pentru inovare.

Efectele nevăzute apasă tot mai greu

Costul extern de 73 de miliarde de euro pe an reflectă impactul negativ al emisiilor asupra sănătății publice și mediului. Această sumă arată cât de urgentă este nevoia unor măsuri ferme pentru reducerea poluării și pentru protejarea calității vieții cetățenilor europeni.

Experiența ultimilor 20 de ani arată că reducerea emisiilor este posibilă, însă stagnarea din ultimul deceniu dovedește că măsurile actuale nu sunt suficiente pentru a atinge țintele climatice ale UE sau pentru a reduce povara financiară asupra societății. Viitorul acestor industrii depinde de aplicarea rapidă și completă a măsurilor de decarbonizare și de trecerea la economie circulară, cu accent pe inovare, digitalizare și sustenabilitate.

Succesul va veni doar prin investiții constante, inovație și colaborare între industrie, autorități și societate, astfel încât industria europeană să rămână competitivă și să își reducă amprenta asupra mediului.

Sursa: Arena Construct