În 2025, peste 94% dintre companiile europene aflate sub incidența Directivei CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive) respectă cerințele formale de conformitate. Totuși, conform studiului „CSRD Study 2025” realizat de Horváth, doar 65% dintre acestea transformă raportarea sustenabilității într-un instrument de management strategic și guvernanță.

Conformare vs. strategie

Raportarea sustenabilității a devenit o obligație legală, însă doar o parte dintre companii o tratează ca pe un avantaj competitiv. Studiul arată că:

• 63% dintre temele raportate sunt impacturi, în special negative
• 25% sunt riscuri, iar
• doar 12% sunt oportunități

Această distribuție indică o abordare reactivă, mai degrabă decât una strategică, cu accent pe conformare și riscuri, nu pe inovație sau potențial de creștere sustenabilă.

Temele cel mai des raportate

Cele mai frecvente teme considerate „material topics” sunt:

• E1 – Schimbări climatice
• E5 – Resurse și economie circulară
• S1 – Forța de muncă proprie

În schimb, teme precum biodiversitatea (E4), comunitățile afectate (S3) sau consumatorii finali (S4) sunt raportate, dar rareori sunt însoțite de obiective măsurabile.

Aplicarea principiului „dublei materialități”

CSRD impune o analiză care să ia în considerare impactul bidirecțional: atât modul în care mediul și societatea influențează compania (materialitate financiară), cât și cum influențează compania mediul și societatea (materialitate de impact). Însă doar o parte dintre companii oferă o descriere clară a procesului de analiză și chiar mai puține formulează obiective concrete pentru aceste teme.

Cum arată un raport tipic de sustenabilitate în 2025

• Mărime medie: 125 de pagini
• 80% dintre rapoarte depășesc 80 de pagini
• 92% sunt prezentate într-un format tabelar
• Doar 20% includ o reprezentare vizuală a procesului de analiză
• 45% includ o matrice detaliată la nivel de sub-teme

Dimensiunea optimă, potrivit Horváth, este între 80 și 160 de pagini, suficient pentru a acoperi temele esențiale fără a pierde claritatea.

Standardele și instrumentele cele mai utilizate

• GHG Protocol este standardul dominant în raportarea emisiilor de CO₂
• Companiile cu emisii ridicate (energie, auto, chimie) oferă detalii mai ample
• Companiile din IT, finanțe sau asigurări oferă un nivel redus de detaliere

De asemenea, peste jumătate dintre companii fac referire la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (SDG) ale ONU, în special în sectoarele cu presiune ridicată din partea investitorilor: retail, bunuri de larg consum și servicii financiare.

Automatizarea, o soluție pentru eficiență

Sergiu Carata, Senior Project Manager la Horváth România, subliniază că succesul în noua eră a transparenței nu va fi determinat doar de conformare tehnică, ci de capacitatea companiilor de a integra sustenabilitatea în procesele decizionale, de control intern și de management al performanței. Automatizarea și utilizarea inteligenței artificiale sunt esențiale pentru creșterea eficienței raportării.

Profilul companiilor analizate

Studiul a evaluat 100 de rapoarte publicate până în martie 2025, de companii din 14 țări europene (inclusiv Elveția, Norvegia, Regatul Unit), din 9 industrii:

• 31 companii cu sub 10.000 angajați
• 36 cu între 10.000 și 50.000
• 33 cu peste 50.000 angajați

Industriile dominante în eșantion: tehnologie și telecom, auto, bancar, energie, retail, servicii financiare și asigurări.

Concluzie

Raportarea de sustenabilitate în 2025 reflectă un grad ridicat de conformare, dar încă un nivel scăzut de integrare strategică. În următorii ani, diferența dintre liderii în sustenabilitate și restul companiilor va fi dată nu doar de cât de mult raportează, ci de cum folosesc aceste date pentru a-și transforma modelul de afaceri.